Eforie 2
În cadrul programului de digitalizare al Arhivei Maghiare de Film anual se restaurează noi și noi filme din care unele sunt introduse și în programul Săptămânii Filmului Maghiar la București. Institutul nostru își propune să promoveze această activitate a Arhivei Maghiare de Film. În acest sens în 2022 am proiectat în cadrul Festivalului Internațional de Film Ceau Cinema! din Timișoara trei pelicule restaurate în 4K ale regizorului Jancsó Miklós: Confruntarea (1969), Psalmul roșu (1972) și Elektra, dragostea mea (1974).
Anul acesta continuăm seria Mari regizori maghiari cu proiectarea retrospectivă a trilogiei culte a lui Szabó István: Mephisto (1981), Colonelul Redl (1985) și Hanussen (1988). În trilogia lui Szabó István este vorba de o aspirație conștientă de creator: în toate cele trei filme eroii sunt oameni pentru care rolul este mai important decât personalitatea, care, speriați de provocările exterioare, în lupta lor pentru siguranță și reconfirmare renunță la personalitatea lor, devin unidimensionali, se identifică cu rolul lor. În timp ce tinerii din filmele lui Szabó István, de la începutul carierei sale de regizor își caută locul în lume, luptă din toate puterile pentru a-și păstra personalitatea, pentru a rămâne fideli dorințelor și visurilor lor, personajele istorice ale acestei trilogii se trădează pentru rol, succes și siguranță, ceea ce este fatal pentru ei.
Szabó István (n. 1938, Budapesta), regizor maghiar distins cu Premiile Oscar și Kossuth, respectiv cu titlurile Artist al Poporului, Artist Emerit și Artist Excelent, cineast maghiar de rang european care a influențat cinematografia europeană. Filmul său intitulat Mephisto a primit Premiul Oscar la categoria cel mai bun film străin. Deși părinții l-au îndrumat către cariera de medic, fiind și ei medici, el dorea să se facă regizor de film încă de la vârsta de 16 ani, și la prima încercare a fost admis la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică, la secția regie, pe care a absolvit-o în 1961 la clasa lui Máriássy Félix. A devenit personalitate de vârf a noului val cinematografic maghiar. A fost membru fondator al Studioului Balázs Béla. Cu filmele sale a câștigat peste 60 de premii internaționale. În 1982 i s-a decernat Premiul Oscar pentru filmul Mephisto, dar și peliculele Încrederea, Colonelul Redl respectiv Hanussen au fost nominalizate la categoria cel mai bun film străin. De patru ori a fost premiat la Cannes, iar pentru filmul Mephisto a obținut și Premiul David di Donatello, pentru filmul Colonelul Redl a fost distins cu Premiul pentru cel mai bun film străin al Academiei Britanice de Film și, de asemenea, a obținut premii la Festivalul Internațional de Film de la Berlin cu alte două titluri: Încrederea și Scumpă Emma, dragă Böbe. Pelicula Familia Sonnenschein a primit Premiul Academiei Europene de Film în 1999. Începând cu anul 1985 este profesor universitar la Universitatea de Artă Cinematografică din Budapesta, iar din 1991 este vicepreședintele Academiei Europene de Film.
Programul proiecțiilor:
vineri, 23 iunie, 19.30: Mephisto
sâmbătă, 24 iunie, 19.30: Colonelul Redl
duminică, 25 iunie, 19.30: Hanussen
Filmele vor fi introduse publicului de criticul de film Ionuț Mareș.
Mephisto
1981, coproducție Ungaria–Austria–Germania, dramă, 140 min., restaurat 4K, subtitrat în limba română
Regia: SZABÓ István
Scenariul: Dobai Péter, Szabó István
Imaginea: Koltai Lajos
Editor: Csákány Zsuzsa
Muzica: Tamássy Zdenkó
Costume: Gyarmathy Ágnes
Distribuția: Klaus Maria Brandauer (voce maghiară: Szakácsi Sándor), Bánsági Ildikó, Krystyna Janda (voce maghiară: Kútvölgyi Erzsébet), Rolf Hoppe (voce maghiară: Szilágyi Tibor), Cserhalmi György, Andorai Péter, Karin Boyd (voce maghiară: Káldi Nóra)
Hendrik Höfgen este un tânăr actor talentat și ambițios, care nu se mulțumește cu rolurile de la teatrul din Hamburg. Se angajează la teatrul din Berlin pentru a putea interpreta rolul mult visat, Mephisto. Dând dovadă de o veleitate nemărginită, orbit de succes, nu observă cum se amestecă tot mai mult în politică și face mici compromisuri cu puterea, pentru ca să nu fie nevoit să renunțe la succes.
În Mephistó Szabó István abordează, prin intermediul unei drame incitante, dar complexe, relația artei cu puterea. Eroul principal al filmului nu este hain, mai degrabă are un caracter slab, în stare să sacrifice totul pentru succes, pentru a se afla în lumina rampei. La început își trădează doar principiile, apoi și familia și iubita. Szabó dezvăluie magistral autoamăgirea celor care servesc dictaturile, care se mint spunând că arta este deasupra politicii și că în calitate de actori oricum nu pot face nimic împotriva regimului, preferând să se bucure de beneficiile lui.
Mephistó este o bornă în cariera lui Szabó care a abordat cu acest film un limbaj mai conservativ. La succesul filmului a contribuit și faptul că regizorul a surprins într-un mod complex renunțarea la sine din punct de vedere moral, iar Klaus Maria Brandauer l-a jucat genial pe actorul lipsit de caracter, ascuns mereu în spatele măștii unui personaj. (sursă: Soós Tamás, nfi.hu)
Premii și nominalizări:
1982: Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, Academia Americană de Film, SUA
1982: Premiile David di Donatello pentru cel mai bun film străin și premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal pentru Klaus Maria Brandauer, Academia Italiană de Film, Italia
1982: Nominalizare la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin
1981: Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun scenariu, Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța
Nerecomandat minorilor sub 16 ani.
Colonelul Redl
1984, coproducție Ungaria–Austria–Germania, dramă, 144 min., restaurat 4K, subtitrat în limba română
Regia: SZABÓ István
Scenariul: Szabó István, Dobai Péter
Imaginea: Koltai Lajos
Editor: Csákány Zsuzsa
Muzica: Tamássy Zdenkó
Distribuția: Klaus Maria Brandauer, Hans Christian Blech, Armin Mueller-Stahl, Gudrun Landgrebe, Jan Miklas, Mensáros László
Alfred Redl se naște în 1864, într-o familie de ruteni săraci, care lucrează la căile ferate. Datorită talentului și sârguinței este admis la Școala de cadeți a Monarhiei Austro-Ungare, unde se împrietenește cu Kubinyi Kristóf, un tânăr cu origini nobiliare. Îi este rușine de familia sa și își dedică viața împăratului, ajungând în postura de șef al serviciului de contraspionaj al Monarhiei. În zadar încearcă însă să-și ascundă originile, superiorii îi reamintesc mereu de unde provine, folosindu-se de acest lucru împotriva lui. Redl, care își ascunde înclinațiile de homosexual, întâi rupe prietenia cu contele Kubinyi, apoi își ia destinele în propriile sale mâini.
După Mephisto, cu care Szabó István a obținut Premiul Oscar, în Colonelul Redl regizorul a continuat să dezbată dilema unui personaj capabil de corupție pentru a obține și a păstra puterea. Deși colonelul Redl a fost un personaj istoric autentic, pe Szabó nu l-a interesat povestea de spionaj, punând accentul pe trădarea de sine a personajului, și nu pe trădarea altora. Cum ajunge cineva să-și nege originile și trecutul, ce suntem în stare să sacrificăm de dragul de a corespunde, de a ne integra? Nici homosexualitatea nu este în prim-plan în viziunea lui Szabó, dar face să fie perceptibilă cu exactitate rolul înclinațiilor sale sexuale în faptul că autoamăgirea sa până la urmă l-au măcinat.
Este interesant de urmărit cariera internațională a filmului. Deși la început a rămas în umbra filmului Mephisto, ulterior și-a ocupat locul binemeritat în opera lui Szabó, formând o trilogie specifică alături de Hanussen. Colonelul Redl a rămas în conștiința publică și datorită realizării tehnice și muncii de nivel mondial al operatorului Koltai Lajos. Filmul este memorabil și din punctul de vedere al temei, căci dilemele disecate sunt la fel de valabile și astăzi, ca pe vremea premierei.
Premii și nominalizări:
1986: Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin, Londra, Marea Britanie
1986: Marele premiu al juriului, Festivalul Internațional de la Cannes, Franța
1986: Marele premiu la Gala Filmului Maghiar, Budapesta
1986: Nominalizare la Premiul Oscar
1986: Nominalizare la Premiul Golden Globe
Nerecomandat minorilor sub 16 ani.
Hanussen
1988, coproducție Ungaria-Germania-Austria, dramă, 113 min., restaurat 4K, subtitrat în limba română
Regia: SZABÓ István
Scenariul: Dobai Péter, Szabó István
Imaginea: Koltai Lajos
Editor: Csákány Zsuzsa, Szentandrási Éva, Kajdacsi Brigitta, Rekus Bettina
Muzica: Vukán György
Distribuția: Klaus Maria Brandauer, Erland Josephson, Bánsági Ildikó, Eperjes Károly, Cserhalmi György
Plutonierul Klaus Schneider este rănit grav la cap în bătălia de pe Piave din 1918, la sfârșitul războiului. Medicul locotenent al spitalului de campanie, dr. Bettelheim, descoperă în timpul tratamentului că fostul iluzionist și artist de circ hipnotizează de minune și ar dori să aplice hipnotizarea în tratarea răniților. Însă căpitanul Nowotny, ex-directorul teatrului de varietăți, îl ademenește pe Schneider în lumea divertismentului. Acesta obține succes la Viena sub numele de Hanussen și i se adeveresc și prezicerile. Se mută la Berlin unde prevestește obținerea puterii de către Hitler.
În acest film Szabó István nu este interesat neapărat de soarta lui Hanussen, ci mai degrabă de mediul său: Europa Centrală apocaliptică, pe cale de dezintegrare și de declin, în destinul căreia mijesc zorii unei ordini îngrozitoare. Hanussen este doar un medium, o păpușă în această lume. În film atmosfera, sentimentul de viață sunt mai importante decât povestea și personajele. Probabil că această duplicitate cauzează ruptura interioară a filmului. În timp ce povestește o întâmplare, regizorul este atras de ce este dincolo de poveste. Această contradictorialitate își pune amprenta și pe munca lui Koltai Lajos, colaboratorul regizorului. Hanussen etalează toată bravura, toată frumusețea „stilului Koltai” devenită deja o marcă. Hanussen este primul personaj din trilogia lui Szabó, care nu se împacă complet cu cerințele vremurilor, ci încearcă să rămână fidel sensibilităților și viziunilor personale – și asta îl fac să piardă. (sursă: Báron György, filmvilág.hu)
Premii și nominalizări:
1989: Nominalizare la Premiul Golden Globe
1989: Nominalizare la Premiul Oscar
1988: Nominalizare la Premiul Palm d’Or, Festivalul Internațional de la Cannes, Franța
1988: Cel mai bun actor într-un rol principal pentru Klaus Maria Brandauer, Premiile Academiei Europene de Film
Nerecomandat minorilor sub 16 ani.
Bilete se pot achiziționa la casieria cinematografului sau pe saitul eventbook.