Monetăriei 3
Asociația Culturală Minerva propune spre vizualizare în spațiul oferit de Muzeul Național al Țăranului Român Arhiva Minerva, configurând materialul vizual discursiv creat în perioada anilor 2014–2021.
Autorii expoziției sunt Miklósi Dénes, artist plastic, membru fondator al Casei Tranzit și Răzvan Anton, profesor al Universității de Artă și Design din Cluj, ambii fiind fondatori ai Arhivei Minerva, respectiv artistul vizual Miklós Szilárd, co-fondator al Școlii Populare de Artă Contemporană și inițiator al conset – program de atelier deschis și platformă de publicare în cadrul Casei Tranzit din Cluj. Introducerea expoziției este asigurată de istoricul de artă Alina Șerban.
„Colecţia de fotografii de presă Minerva conţine clişee realizate de reporterii ziarelor Igazság şi Făclia între 1965 şi 1993. Arhiva constituită din peste 30 000 de negative 6X6 a fost salvată imediat după cotitura din 1989 de către unul dintre foștii redactori. Ea înregistrează diversele moşteniri ale fostului regim, materiale utilizate în cadrul presei locale – documente care, conştient sau inconştient au fost sortite uitării, fiind adesea identificate cu propaganda. Moşteniri similare fie sau pierdut, fie se află în latenţă.
Colecţia a fost păstrată în centrul de cercetare media al Asociaţiei Culturale Minerva şi a fost în mare parte invizibilă, în cele două cotidiene menţionate apărând doar puţine dintre aceste imagini. Începând cu 2014, în atelierul ce a funcţionat în cadrul proiectului conset de la Casa Tranzit din Cluj, scanarea negativelor şi traducerea lor în pozitive a făcut vizibil acest conglomerat de imagini. […] Materialul de studiat e dat, prin această acumulare de piese aparţinând comunicării de masă și a genului de fotografie de presă.
Am dorit să transmitem imaginile printr-o intervenţie lentă, uneori individuală, alteori colectivă. Să le supunem unei analize sau doar să le așezăm lângă diverse interese specifice pentru dezvoltarea unor instrumente de arhivare, ca de pildă în istoria industriei, alteori lângă forța contra-arhivistică ale istoriilor orale. Colecţia de față, în care elementele individuale de informaţie erau menite să servească doar cadrul comunicaţional de moment, pune în prim-plan, ca valoare autonomă, subordonarea lor secundară la o arhivă. În construirea arhivei digitale am păstrat integritatea calupurilor de documente din colecţia originală. Abia aşa a devenit efectiv reală posibilitatea unei recontextualizări permanente a diverselor părţi.
Noi am văzut poate fi înţeles şi ca o trimitere la neajutorarea spaţiului public nereflectat, la imaginea unui spaţiu public din care societatea s-a retras; ceea ce trasează, prin chiar această corelaţie, şi o paralelă cu responsabilităţile sociale vehiculate în domeniul artei sau cu condiționările istorice ale acestora.” – coordonatorii expoziției