Seară de lied: Jérémie Brocard & Ana Silvestru

Deschidem stagiunea 2024/2025 cu o seară de lied oferită pianista de Ana Silvestru, laureata primei ediții a Festivalului Muzicii Maghiare – ajunsă la a 20-a ediție anul acesta – și invitatul ei, Jérémie Brocard, basul cu o carieră internațională de succes, care ne călăuzesc într-o aventură în lumea muzicii romantice și impresioniste.

Program:

JÉRÉMIE BROCARD

Apreciat pentru frumusețea timbrului și pentru versatilitatea remarcabilă, Jérémie Brocard a studiat în Franța și apoi în Elveția, perfecționându-se la Universitatea de Arte din Berna. În 2011 a câștigat concursul internațional Kammeroper Rheinsberg și a evoluat pe unele dintre cele mai importante scene europene, precum Opéra de Paris, Opéra de Genève, Opéra de Lausanne, Festival d'Ambronay, Opéra national de Lorraine, Arènes d'Avenches, Théâtre du Capitole de Toulouse și Opera din Amsterdam, în roluri din opere de Monteverdi, Mozart, Rossini, Bizet, Verdi, Wagner, Puccini, Britten, Janacek, Poulenc, Prokofiev, Rota.

Remarcabil interpret al repertoriului de lied și oratoriu, repertoriul lui Jérémie Brocard include Johannespassion și zeci de cantate de Bach, Recviemul de Mozart, Recviemul German de Brahms, Simfonia a IX-a de Beethoven, Messa di Gloria de Puccini, Petite messe solennelle de Rossini, Paulus de Mendelssohn Recviemul de Duruflé, Rejoice in Lamb de Britten, Recviemul de Fauré, Misa in re minor și Recviemul de Dvorak, Peer Gynt de Grieg, De Profundis de Franz Liszt, Recviemul de Verdi, In Terra Pax și Golgotha de Frank Martin, etc.

ANA SILVESTRU

„Credeam că va începe o orgie” citează Dana Grigorcea, laureata Premiului elvețian de carte, în articolul „Selbstbefragung ohne Ende”, apărut în Die Presse și Kulturtipp, inspirat de memorabilul recital „Umbre și arhetipuri”, care a inclus transcripția pentru pian solo a Anei Silvestru a Ritualului primăverii de Stravinsky. Cariera internațională a Anei Silvestru a început cu o serie de recitaluri la Paris, facilitate de câștigarea Festivalului Muzicii Maghiare. De-a lungul anilor, Ana Silvestru a concertat în calitate de solistă și în recitaluri camerale alături de artiști precum Alina Cojocaru, Johan Kobborg, Fabio di Casola, Quinn Kelsey, Olga Kulchynska, Christina Daletska, Tamas Henter, Rafael Butaru, Ștefan Tarara, Matvey Demin, Alexander Boldachev, Thomas Grossenbacher, Lionel Cottet, Andrei Ioniță, Marina Minoiu, Johannes Schlaefli, Chin Chao Lin, Serghei Polunin etc., în Franţa, Elveția, Spania, Italia, Austria, Germania, Olanda, Polonia, Ungaria, Serbia, Cehia, Israel, Japonia, Maroc sau Bhutan în săli precum: Societatea Română de Radiodifuziune, Ateneul Român, Opera Națională București, Teatrul Național din București și în cele mai importante filarmonici din țară, St. Martin in the Fields (Londra), Gedächtniskirche (Berlin), Tonhalle Zürich, Musikkollegium Winterthur, Bunkamura Orchard Hall (Tokyo), Universitatea de Studii Ebraice din Ierusalim, Catedrala Simon şi Juda din Praga, Universitatea Fryderyk Chopin din Varşovia etc., în festivaluri precum Musikwoche Braunwald, Meisterinterpreten in Rüti, Festivalul de Literatură de la Solothurn, Chesa Planta Musiktage, Musiksommer am Zürisee, Archipel (Geneva), Dilema Veche (2016, 2021), Festivalul Xenakis (Brașov) etc.

Născută în București, Ana Silvestru a absolvit Liceul de Muzică „George Enescu” la clasa profesoarei Ileana Busuioc, continuându-și studiile de licență la clasa profesorului Viniciu Moroianu la UNMB. După absolvirea cu cea mai înaltă distincție a studiilor de masterat la Universitatea de Arte din Zürich a obținut și prestigioasa diplomă de solist concertist (ambele la clasa profesorului Konstantin Scherbakov). De-a lungul anilor a beneficiat de îndrumarea și susținerea unor artiști legendari precum Lazar Berman, Dmitri Bashkirov, Daniel Fueter, Larissa Gergieva, Margreet Honig, Radovan Vlatkovic, Bernard Ringeissen, Karl-Heinz Kaemmerling, Ronald Brautigam, Rolf Dieter Arens. Audiobookul „Fremd bin ich eingezogen, fremd zieh' wieder aus” (2015) și albumul „Irresistible dreams of a pianist” (2016) s-au bucurat de aprecierea unanimă a criticilor, fiind considerate „modele de urmat de lumea editorială românească” (Victor Eskenasy).