București, Str. J.L. Calderon 48.
Marcând împlinirea a 22 de ani de la adoptarea Convenției Europene a Peisajului, Uniunea Arhitecților din România organizează, sub patronajul Comisiei Naționale a României UNESCO prezentarea cărții Povestea casei mele de Köllő Miklós, tradusă din limba maghiară de Bara Hajnal, apărută în anul 2022 prin grija Uniunii Arhitecților din România, respectiv vernisajul expoziției Revitalizarea rurală care cuprinde lucrări realizate de arhitectul Köllő Miklós și Studio LARIX.
„Arhitectul Köllő Miklós construiește o casă. Pe cea proprie. Adept al valorilor populare, a arhitecturii tradiționale, al ideii de arhitectură organică promovată de Kós Károly, Köllő Miklós se confruntă cu dileme ale căror soluționare nu s-a dovedit a fi ușoară: trebuia să proiecteze și să construiască o clădire care să se încadreze într-un mediu rural tradițional, dar cu aspect ce denotă urbanizare, o clădire care ține la valorile arhitecturii populare și le respectă, și care să corespundă unei vieți organizate după nevoile unei familii moderne cu trei copii. Aceste dileme și-au găsit treptat răspuns pe parcursul realizării proiectului de modernizare a casei moștenite de la bunici, dar și în timpul lucrărilor de construcție. În acest timp și-a notat ideile, întrebările și răspunsurile, și le-a împărtășit cititorilor prin intermediul suplimentului cultural intitulat „Műhely” (Atelier) al ziarului „Hargita Népe”. Artistul declară că „Oricât de important ar fi trecutul, nu trebuie tratat ca o nostalgie, cum nu trebuie refuzată nici modernitatea, din cauza regulilor rigide. Dar nici ideologiile reacționare nu-și au locul. Trebuie să gestionăm cu inteligență arhetipurile oferite de loc, apelând la un set modest de instrumente, din punct de vedere estetic, pe care le poate accepta și aplica oricine. Trebuie profitat de resursele umane în mod just și trebuie examinată aplicabilitatea sistemelor structurale existente.”
Arhitectul și-a construit propria casă în aceeași perioadă în care s-au intensificat eforturile de promovare regională a Ținutului Secuiesc, aspect la care arhitectul a dorit să răspundă în felul său, tot prin arhitectură. Pentru a concepe răspunsul a analizat evoluția obiceiurilor, a modei în construcții, efectul acestora asupra formei acoperișurilor, asupra transformării unghiurilor lor și asupra creșterii volumului edificiilor. Și în final a ajuns la aceeași concluzie ca și Kós Károly în trecut: „Clădirea nu este secuiască datorită prispei, peretelui din grinzi de lemn, stâlpilor ciopliți și acoperișului înalt, ci datorită spiritului care a modelat arhitectura populară secuiască vreme de o mie de ani. Arhitectul, înainte de toate, trebuie să cunoască și să asimileze acest trecut și astfel va reuși să construiască o clădire cu adevărat secuiască. În lipsa acestor cunoștințe, niciodată…” Arhitectului Köllő Miklós i-a reușit, drept dovadă acest tratat bogat ilustrat, cuprinzând sfaturi și idei utile celor care își construiesc case. (ideakonyvter.ro)
