str. Ciprian Porumbescu 2, Timișoara 300425
Festivalul Internațional de Filme Ceau Cinema o va onora pe regizoarea și scenarista maghiară Elek Judit cu un premiu onorific pentru întreaga activitate. În cadrul festivalului de la Timișoara vor fi proiectate trei filme ale regizoarei restaurate în cadrul programului de restaurare digitală a Institutului Național de Filme – Arhiva Maghiară de Filme din Budapesta.
Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București continuă și în acest an seria proiecțiilor de filme clasice maghiare restaurate: Mari regizori maghiari. La început de iunie am proiectat o Retrospectivă Elek Judit cu trei filme restaurate din filmografia regizoarei: Doamna din Constantinopol (Sziget a Szárazföldön, 1969), Poate mâine (Majd holnap, 1980) și Ziua Mariei (Mária-nap, 1984), iar în cadrul festivalului Ceau Cinema vom aduce și la Timișoara aceste trei filme.
În cadrul programului de digitalizare al Arhivei Maghiare de Film anual se restaurează filme clasice din patrimoniul cinematecii maghiare, din care unele sunt proiectate și la Săptămâna Filmului Maghiar la București. Institutul nostru își propune să promoveze această activitate a Arhivei Maghiare de Film. Din 2022 în colaborare festivalul Ceau! Cinema am proiectat în fiecare an la București și Timișoara câte trei pelicule restaurate în 4K ale unor regizori maghiari: în 2022 focusul a fost pe regizorul Jancsó Miklós cu filmele Confruntarea (1969), Psalmul roșu (1972) și Elektra, dragostea mea (1974), iar în 2023 am proiectat trilogia cult al lui Szabó István: Mephisto (1981), Colonelul Redl (1985) și Hanussen (1988).
Elek Judit (n. 1937, Budapesta) este o regizoare și scenaristă, distinsă cu Premiul Balázs Béla. Ea a studiat regie de film între anii 1956–1961 la Facultatea de Film din Budapesta, în clasa regizorului Máriássy Félix. La începutul carierei sale a fost asistent de regie film, dramaturg și regizor de știri de televiziune, iar mai târziu s-a îndreptat către regie film, realizând documentare și filme artistice deopotrivă. A fost membru fondator al Studioului Balázs Béla (1959) și este membru al Academiei Europene de Film (1988). Primul ei lungmetraj a fost realizat în anul 1968, drama Doamna din Constantinopol, un film artistic care combină cu măiestrie tehnica filmului documentar cu cel al filmului artistic. Filmul a avut premiera internațională în 1969 la festivalul internațional de la Cannes, în secțiunea dedicată criticilor, Semaine de la critique. În anii 70 a realizat filme documentare de mare succes (Isten mezején, 1973; Egyszerű történet, 1975). În anii 80 a început să facă filme istorice (Vizsgálat Martinovics Ignác szászvári apát és társainak ügyében, 1980; Tutajosok, 1989). Lungmetrajul intitulat Ziua Mariei (1984) a avut premiera tot la Cannes în 1984, în secțiunea Un certain régard. În anii 90 a realizat filme cu tematica evreiască (Mondani a mondhatatlant – Elie Wiesel üzenete, 1995; Egy szabad ember – Fisch Ernő élete, 1996; Visszatérés, 2011). Filmele ei documentare și de lungmetraj tratau teme tabu în care reprezenta cu o mare afinitate și pasiune relațiile interumane sau teme sensibile din punct de vedere social sau istoric. Filmele ei au fost premiate la festivaluri internaționale de la Mannheim, Montpellier, Paris, Montreal, Salerno, Cairo, Louisville și București (în 2012 a primit Premiul pentru întreaga activitate la Bucharest International Film Festival).
Cu ocazia împlinirii a 85 de ani Arhiva de Filme din Ungaria a restaurat o mare parte din filmele lui Elek Judit, iar restaurarea filmelor ei continuă și în prezent. Din aceste filme restaurate în 4K la festivalul de la Cannes din 2023, în secțiunea Cannes Classics a fost proiectat filmul Doamna din Constantinopol în prezența regizoarei. În ianuarie 2023 festivalul de film din Rotterdam i-a dedicat o întreagă secțiune, proiectându-i toate cele 18 filme restaurate până la acel moment, iar în martie 2024 arhiva de filme din Paris, Cinematéque française i-a proiectat șase filme, tot în prezența regizoarei. În 2022 Festivalul Internațional de Film MoMA din New York a proiectat ca warm-up al festivalului filmul Doamna din Constantinopol în muzeul de artă modernă din New York (MoMA). În toamna anului 2024 festivalul dedicat filmelor clasice, Budapest Classic Film Maraton îi va dedica o secțiune separată, proiectându-i șase filme.
În 1986 Elek Judit a primit distincția de Ordinul Național de Merit în Arte și Literatură în grad de cavaler (Franța), iar în 1987 activitatea ei a fost recompensată cu Premiul Balázs Béla. În 2006 a primit, Ordinul de Merit al Ungariei, crucea de ofițer. În 2008 a fost distinsă cu Premiul Kossuth, iar în 2009 a primit titlul de Maestru al Filmului Maghiar. În 2018 Asociația Criticilor de Film din Ungaria i-au acordat Premiul pentru întreaga activitate.
Elek Judit despre activitatea și filmele sale:
„Am devenit regizor de film ca să pot povesti tot ce văd în jurul meu, ceea ce am trăit, și ceea ce au trăit strămoșii mei în această micuță țară, unde întotdeauna puterea a fost în mâna altora decât cei pe care îi considerau drept și bun locuitorii ei, dar pe care întotdeauna i-au acceptat, pentru că așa credeau că e regula lumii. Iar eu, ca un Don Quijote feminin, lupt cu morile de vânt, nu mă resemnez și sper că așa voi și muri. Aș mai adăuga factorul motivațional: după șaizeci de ani de activitate văd cum chiar și cel mai vechi film de-al meu trăiește și are un impact asupra oamenilor, dacă au ocazia să-l vadă. Fac filme, pentru că am nevoie să fiu iubită, și poate cu filmele mele îi pot face pe oameni să mă iubească chiar și pe cei care nu s-au întâlnit niciodată cu mine.”
Pe site-ul festivalului de la Rotterdam, unde în 2023 Elek Judit a vut o retrospectivă completă se pot citi următoarele:
„Elek Judit este una dintre acele regizoare din lume care nu face niciun compromis. Documentarele și lungmetrajele ei sunt brutal de personale și reflectă istoria țării sale în aceași măsură cum reflectă și viața regizoarei pline de traume. În zilele noastre avem tot mai mare nevoie de creațiile ei, cât și de înțelepciunea ei, iar filmele sale merită să fie cunoscute de cât mai mulți, de acea am programat o retrospectivă completă în programul festivalului.” (iffr.com)
Broșura informativă a Arhivei de Film din Ungaria despre filmele restauratea le lui Elek Judit: https://issuu.com/mnfa/docs/judit_elek_restored_lifework_nfi_film_arcive_2023
Doamna din Constantinopol (Sziget a szárazföldön)
1969, alb-negru, dramă, 74 min., restaurat 4K, subtitrat în limba română
Regia: Elek Judit
Scenariul: Mándy Iván
Imaginea: Ragályi Elemér
Montaj: Boronkay Sándor
Sunet: Peller Károly
Muzica: Körmendi Viktor
Scenografia: Banovich Tamás
Costume: Vicze Zsuzsa
Distribuția: Kiss Manyi, Margitai Ági, Dégi István. Ifj. Korga György, Hamvay Lucy, Novák István, Pásztor Erzsi
Filmul Doamna din Constantinopol este aparent un film despre schimbul unei locuințe. În regimul comunist al lui Kádár situația locuințelor, mai exact lipsa lor, era o temă recurentă: după dezastrul de după cel deal doilea Război Mondial oamenii din provincie se mutau în orașe, dar și populația se înmulțea rapid. În anii 50–60 puțini avea șansa de a avea o locuință proprie, astfel să trăiești singur într-o locuință mare era un lux, și erai și judecat pentru asta. Elek Judit în schimb nu a dorit să facă un film sociografic despre această problemă, ci mai degrabă era interesată de drama interioară a bătrânei rămase singure. În film ea a dat o definiție pentru dorul nostru instinctiv de a avea legături interumane cu semenii noștri. Filmul a fost făcut ca un documentar, dar filmul este special pentru că vocea neorealistă a filmului a combinat-o cu un grotesc fin și elemente ironice absurde, ca de exemplu scena înmormântării de pe acoperișul blocului. Din cele două stiluri diferite a rezultat un mix unic, care, conform dorinței regizoarei a reușit să prezinte „acea levitație suprarealistă, pe care cititorii autorului Mándy Iván cunosc atât de bine.”
Elek Judit a filmat primul ei lungmetraj cu tânărul cameraman Ragályi Elemér, care în anii 70 și-a făcut un nume ca maestru al camerelor de filmat de mână. Iar Elek Judit, la acea vreme o regizoare de documentare și știri de televiziune, a turnat acest film în stilul documentarelor. Povestea filmului este aparent un șir de scene cotidiene fără nicio poveste, care au credibilitate datorită mișcării camerei de mână. În plus, unele dintre scene au fost filmate pe stradă, fără figuranți. De exemplu în scena în care protagonista încearcă să-și schimbe locuința în Piața Marx (azi Piața Nyugati), actrița Kiss Manyi stătea de vorbă cu oameni care chiar încercau să-și schimbe locuința.
Premii:
1970: Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină pentru Kiss Manyi, Gala Filmului Maghiar, Pécs, Ungaria
Festivaluri:
1969: Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Semaine de la critique, Franța (în competiție)
1969: Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian, Spania
1969: Festivalul Internațional de Film de la New York, SUA
1969: Festivalul Internațional de Film de la London, Marea Britanie
1970: Festivalul Internațional de Film de la Sydney, Australia
1970: Festivalul Internațional de Film de la Melbourne, Australia
1970: Festivalul Internațional de Film de la Tokyo, Japonia
2022: Festivalul Internațional de Film MoMA, New York, SUA
2023: Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam, Olanda
2023: Cinematéque française, Paris, Franța
2023: Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Cannes Classics, Franța
Nerecomandat minorilor sub 12 ani.
Poate mâine (Majd holnap)
1980, dramă, 102 min., restaurat 4K, subtitrat în limba română
Regia: Elek Judit
Scenariul: Pethő György
Imaginea: Ragályi Elemér
Montaj: Kondor Zsuzsa
Sunet: Peller Károly
Scenografia: Banovich Tamás
Costume: Vicze Zsuzsa
Distribuția: Lukáts Andor, Meszléry Judit, Szakács Eszter, Szőke István, Temessy Hédi, Novák István, Dobos Ildikó, Gaál Erzsébet, Székely B. Miklós, Patkós Irma, Szabó János
Filmul ne prezintă povestea unui cuplu îndrăgostit. Cei doi iubiți nu sunt în stare să se decidă dacă să fie împreună sau să rămână cu familiile lor, amândoi fiind căsătoriți cu copii. Ei se întâlnesc zilnic în locuința închiriată împreună, dar și la locul de muncă. Relația lor nu este secretă, iar pericolul destrămării celor două familii creează o legătură specială între ei și soții lor. Femeia nu se poate decide cui îi aparține de fapt și amândoi amână decizia pentru ziua de mâine. Deodată li se deschide o portiță: moare o rudă a bărbatului și au posibilitatea să-și înceapă împreună viața comună mult dorită, dar timpul petrecut cu rudele îi face să conștientizeze că relația lor nu are nicio șansă, iar momentul deciziei se apropie tot mai mult…
Premii:
1980: Premiul FIPRESCI, Festivalul Internațional de Film de la Locarno, Italia
Nerecomandat minorilor sub 16 ani.
Ziua Mariei (Mária-nap)
1984, dramă, 114 min., restaurat 4K, subtitrat în limba română
Regia: Elek Judit
Scenariul: Pethő György
Imaginea: Novák Emil
Montaj: Kornis Anna
Sunet: Kovács Péter
Muzica: Csalog Gábor
Scenografia: Banovich Tamás
Costume: Szakács Györgyi
Distribuția: Handel Edit, Igó Éva, Szabó Sándor, Fodor Tamás, Csiszár Imre, Kovács Lajos, Svidrony Gábor, Rácz György, Bulcsu Kata, Zsidai Szilvia, Farkas Péter, Illés Edit, Oszkay Csaba
1866. Familia Szendrey se adună să serbeze onomastica lui Mária, mezina familiei. În timp ce fiecare își joacă politicos rolul din familie, fiecare răbufnește din cauza supărărilor acumulate de mai mult de un deceniu. Szendrey Júlia este bolnavă și vrea să divorțeze de cel de-al doilea soț, Horváth Árpád. Sora ei, Mária o urăște pentru că soțul ei, Gyulai Pál întotdeauna a iubit-o pe Júlia. Petőfi István, care este îndrăgostit de Mária, anunță familia că nu mai vrea să-i poarte de grijă lui Petőfi Zoltán. Sentimentele și urile ascunse ies din nou la suprafață, iar filmul este impregnat de compromisuri fără niciun rost, de aerul amărăciunilor, iar protagonistul filmului este poetul Petőfi Sándor, chiar și așa că el nu apare deloc în film. Emoțiile ascunse în membrii familiei nu se mai pot ține în frână, dar tragedia adevărată nu o prevede nimeni.
Premii:
1984: Premiul pentru cea mai bună imagine pentru Novák Emil, Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină pentru Handel Edit, Gala Filmului Maghiar, Budapesta
Festivaluri:
1984: Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Un certain régard, Franța (versenyben)
2023: Cinematéque française, Paris, Franța
Nerecomandat minorilor sub 16 ani.
