Corzi literare 2.0

Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București și Institutul Cultural Român sărbătoresc pentru a doua oară Ziua Culturii Române și Ziua Culturii Maghiare printr-un eveniment comun. Mini-festivalul de literatură, Corzi literare 2.0 va avea loc pe datele de 17 și 18 ianuarie, la sediile celor două institute vor fi prezentate opt opere literare, iar la Muzeul Național al Literaturii Române va fi vernisată o expoziție de ilustrații de carte.

Cultura noastră ne modelează identitatea, aspirațiile, relația noastră cu ceilalți și cu mediul înconjurător, iar literatura contemporană și traducerea literară joacă un rol crucial. Traducerile literare au construit și construiesc în continuare o punte între cultura română și cea maghiară. Anul acesta ne concentrăm din nou pe acest aspect, invitând autori din Transilvania și prezentând volume care abordează teme transilvănene. Coordonatorul celor două zile de festival este MÁRTON Evelin.

La evenimentele din cele două seri vor participa:
Gabriela Adameșteanu - scriitoare
Balázs Imre József – poet, redactor
Daniel Bănulescu – scriitor
Hanna Bota – scriitoare, redactor
Simona Grazia Dima – scriitoare
Andrei Dósa – scriitor, traducător
Fekete Vince – poet, scriitor
Stejărel Olaru – scriitor
Szántó T. Gábor – scriitor, redactor
Vida Gábor – scriitor, redactor

Moderatorii discuțiilor:
Márton Evelin – scriitoare, redactor
George Volceanov – traducător, coordonator workshopuri de traducere
Demény Péter – scriitor, critic literar, traducător
Horia Gârbea – scriitor, poet
Răzvan-Mihai Voncu – critic și istoric literar
Dana Ionescu – directorul Centrului Cărții din cadrul ICR

Despre cărțile prezentate:

Balázs Imre József: Nopți în zen (Cartea Românească 2023)
Titlu original: Éjszakák a zenben (Prae.hu, 2022)
Tradus de Kocsis Francisko

Balázs Imre József istoric și cercetător literar, poet, traducător, cadru universitar, actualmente redactor-șef adjunct al revistei Korunk. A publicat peste 15 volume de versuri, eseu, critică și istorie literară. Laureat al unor premii importante, printre care: Premiul de debut al revistei Látó (1998), Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1998), Premiul Filialei Cluj al Uniunii Scriitorilor din România (2007, 2010), Premiul József Attila (2011), Premiul revistei Alföld (2014), Premiul Osvát Ernő (2021).

Nopți in zen este o colecție impresionantă de poeme, iar autorul scrie despre ele: „Există o abordare a lucrurilor conform căreia totul este textual, respectiv accesăm totul într-o formă textuală. Dar pentru oamenii ca mine, mai puțin vorbăreți, aceste lucruri nu sunt atât de evidente. Aşa că eu caut şi acord atenție acelor locuri unde nu există limbaj, locuri doar circumscrise de limbaj, le putem numi insule, arhetipuri sau intuiții vizuale. Şansa de a greși crește de fiecare dată când încercăm să absolutizăm sau să generalizăm fie în favoarea textului, fie în favoarea imaginii. Astfel, pentru mine devine relevantă explorarea posibilităților de dialog, căutarea echilibrului.” (cartearomaneasca.ro)

Andrei Dósa: Füveskert (Helikon, 2023)
Titlu original: Ierbar (Polirom, 2018)
Tradus de Koszta Gabriella și Horváth Benji

Andrei Dósa scriitor, traducător, a publicat cinci volume de poezie, cel mai recent fiind Expectativa luminoasă (OMG Publishing, 2020), şi romanul Ceaikovski la walkman (Paralela 45, 2022). La Editura Polirom au apărut romanele Ierbar (2018, 2019) și Multă forţă şi un dram de gingăşie (2021, 2022), nominalizat la Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2021 în cadrul Filit. A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară. În prezent, este redactor al revistei Poesis International.

Oscilînd între rutină şi senzaţiile induse de experienţele narcotice, un grup de prieteni navighează printr-un spaţiu urban populat de figuri groteşti, blazate sau aflate pe marginea prăpastiei. O vizită de lucru la o fermă de flori din Hawaii, o experienţă virtuală aproape mistică, lumea necunoscută a bătrînilor de la un azil sau o şedinţă de storytelling alimentată de stimulenţi mentali chimici sunt doar cîteva dintre punctele de intersecţie ale personajelor. Efervescentă, surprinzătoare, halucinantă, Ierbar spune povestea căutării trăirilor intense şi, odată acestea găsite, a nevoii de a le împărtăşi cu cineva.
„Regizorul, pe post de dealer-mecena. Scriitorul, Hackerul, Filozoful şi... Gabi, o femeie – consumatori. Ei sunt Craii de Curtea-Veche, narcomanii începutului de secol. Andrei Dósa i-a prins ca într-un acordeon şi ne împărtăşeşte în Ierbar condensarea şi dilatarea nu neapărat a unor poveşti, ci a percepţiei acestor personaje cu care de multe ori ne intersectăm. Contează şi povestea, dar mai ales modul în care e spusă. Un roman despre consumarea visurilor, despre ratare, despre spălarea machiajului într-o băltoacă de la ieşirea din club.“ (Alexandru Vakulovski)

Fekete Vince: Orașul cizmarilor (Cartea Românească, 2022)
Titlu original: Vargaváros (Magvető, 2019)
Tradus de Kocsis Francisko

Fekete Vince scriitor, poet, traducător, absolvent al Facultății de Litere de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Universitatea József Attila din Szeged (Ungaria). Din 1993 este redactor al revistei literare Helikon, din 1996 al revistei literare Előretolt helyőrség, iar din 1999 al revistei literare Székelyföld. Între 1995 și 2022 i-au apărut 17 volume de proză și poezie, printre care Parázskönyv (1995), Ütköző (1996), A Jóisten a hintaszékből (2002), Védett vidék 2003–2010 (2010), Udvartér – Tárcanovellák 2000–2014 (2014), Halálgyakorlatok (2022). Distins cu Premiul pentru debut acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1996), Premiul Sziveri János (1996), Bursa Móricz Zsigmond (1997), Marele Premiu acordat de Liga Scriitorilor Maghiari din Transilvania (2005), Premiul Pro Literatura (2005), Premiul József Attila (2010), Premiul Látó pentru poezie (2014) și Premiul Babérkoszorú al Ungariei (2023).

Despre antologia de poeme traducătorul volumului, Kocsis Franciskó a scris: „Artizan al unui discurs barochizant modern, de mare libertate și debordantă fantezie, Fekete Vince creează tablouri de largă perspectivă prin recurs la elementele și acțiunile mărunte ale lumii, nu lasă pe din afară niciun amănunt, fie el cromatic, acustic, cinetic, psihic, emoțional, toate contribuie cu aceeași forță și același drept la închegarea tabloului existențial. Narativa poetică face derizoriul revelator și eclatant.”

Hanna Bota: Trei femei, cu mine patru (Cartea Românească, 2023)

Hanna Bota poetă, prozatoare, redactor la revista Viața Românească, licențiată în teologie (1999) și în filologie (2003), absolventă a unui master în etnologie, antropologie culturală și folclor (2004) la Universitatea din București, doctor în antropologie culturală la Universitatea de Vest din Timișoara (2012). Membră a Uniunii Scriitorilor din România.

„Proza Hannei Bota are în comun cu cea mai veche, a marilor noştri moralişti clasici (Galaction, Agârbiceanu), arta de a înfăţişa cazuri morale fără a ține discursuri moralizatoare, iar cu cea a aşa-zişilor »minimalişti« contemporani, știința de a nu se pierde în digresiuni şi detalii inutile. Față de aceștia din urmă însă, romanul Hannei Bota prezintă o diferență fundamentală: are o poveste importantă de transmis, are ceva de spus și nu e doar un pretext pentru a epata publicul diletant.” (Răzvan Voncu)

Szántó T. Gábor: Gara de Est, cap de linie (Cartea Românească, 2023)
Titlu original: Keleti pályaudvar, végállomás (Editura Scolar, 2021)
Tradus de Kocsis Francisko

Szántó T. Gábor scriitor, redactorul-șef al revistei Szombat. A absolvit Facultatea de Drept la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, a studiat estetică și iudaistică la Facultatea de Filologie. Și-a început cariera literară cu poezii și proză scurtă. Scrierile sale au fost traduse în germană, turcă, cehă, italiană, slovacă, engleză, spaniolă, franceză, olandeză, poloneză și slovenă. Este deținător a mai multor burse și premii: bursă Eötvös (1991); Premiul Nagy Lajos (1995); Iowa International Writing Program Scholarship (2003); Premiul literar Hévíz (2015); Premiul Jankovics a revistei de literatură Látó (2022).

Gara de Est, cap de linie este o carte despre societatea maghiară postbelică. Deşi este profund implicat prin origine și moştenire istorică, Szántó T. Gábor reușește să zugrăvească obiectiv societatea maghiară postbelică în care se mişcă protagoniştii romanului său, epoca tulbure a brutalelor epurări de la începutul instalării regimului totalitar, proces căruia îi cad victimă, rând pe rând, persoane, familii, grupuri sociale, comunități religioase şi etnice, și, la scară istorică, însăşi societatea. În acest cadru larg, familiile de evrei supraviețuitori ai Holocaustului sunt (re)prezentate în contextul unor noi constrângeri sociale, care îi împing pe membrii lor spre luarea unor decizii disperate. Gara de Est, cap de linie este cronica înlocuirii unui regim represiv cu altul, perfid şi duplicitar, în care omului i s-a rezervat rolul eternului recuzabil. – scrie despre roman traducătorul Kocsis Francisko.

Vida Gábor: Povestea unei bâlbâieli (Cartea Românească, 2021)
Titlu original: Egy dadogás története (Magvető, 2017)
Tradus de Kocsis Francisko

Vida Gábor scriitor, redactor, este absolvent al Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, secția maghiară-franceză (1994). Este redactor-șef al revistei literare Látó din Târgu-Mureș. A publicat volumele: Búcsú a filmtől (1994), Rezervátum (nuvele, 1998), Fakusz három magányossága (roman, 2005), Nem szabad és nem királyi (nuvele, povestiri, 2007), Noé, az indián meg a dinók (carte pentru copii, 2009), A kétely meg a hiába (nuvele, 2012), Ahol az ő lelke (roman, 2013), Egy dadogás története (roman, 2017). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1994), Premiul Arany János (2005), Premiul Artisjus (2008), Premiul Déry Tibor (2017) și Premiul Merítés (2021).

Povestea unei bâlbâieli a fost denumită de Juriul Premiului Merítés în 2021 „Cartea de beletristică a deceniului în Ungaria”. „Cu Povestea unei bâlbâieli, Vida Gábor trece un prag considerat tabu în două limbi: ridică vălul de pe chipurile pe care, generații la rând, oamenii – obișnuiți și publici deopotrivă – și le-au ținut ascunse, invocând stranii argumente de conviețuire acceptabilă și toleranță, conștienți că trecerea sub tăcere nu temperează animozitățile și sentimentele profund rănite, oamenii trăind împreună în chingile propriilor convingeri, precum două cărămizi prinse în zid una de cealaltă, dar despărțite totuși de stratul de mortar.” – scria despre această carte Kocsis Francisko, traducătorul volumului.

Vida Gábor: Acolo unde-i sufletul său (Editura ICR, 2019)
Titlu original: Ahol az ő lelke (Magvető, 2013)
Tradus de Andrei Dósa

„Vida Gábor oferă mai multe romane într‑unul singur, acționând macazurile narative cu atâta naturalețe și subtilitate, încât cititorul nu realizează decât târziu că s-a schimbat direcția de mers, dacă nu cumva tren(d)ul, cu totul. (...) Arhi-roman, roman al romanelor, și totodată lume a lumilor, Acolo unde‑i sufletul său este în multe feluri un tur de forță și virtuozitate. Dar este, în același timp, o întreprindere care mobilizează în cel mai înalt grad curajul moral.” – scrie Caius Dobrescu despre roman.

Ilarie Voronca: Ulysses (2023)
Titlu original: Ulysses
Tradus de Balázs Imre József

Ilarie Voronca (născut Eduard Marcus, 1903–1946) poet român de avantgardă, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste.

Figura lui Ulise/Olysses este cheia experienței umane a eternului călător care tânjește după casă. Ulise al poetului suprarealist român Ilarie Voronca îl prezintă pe omul modern într-o permanentă stare de rătăcire, de căutare și de călătorie, ca parte a spiritului vremii. Poemul rezumă experiențele de viață ale poetului până în prezent, descriind peisaje urbane și rurale, experiențe personale și comunitare, toate legate între ele de limbajul versurilor suprarealiste dense, caracteristic poetului. Poezia lui Voronca se concentrează pe banalitate, pe minunile evocatoare ale banalului și pictează o imagine mozaicată a unei epoci pe care o numește „secolul medievalismului”. Ulysses este prima carte a poetului care apare în traducere în limba maghiară.

Cartea este ilustrată de Rebeka Hatházi, iar colajele realizate pot fi văzute în sălile de expoziție ale Muzeului Național al Literaturii Române până pe 27 ianuarie.
Rebeka Hatházi este designer vizual și de costume, a absolvit designul vizual la Universitatea de Arte din Târgu Mureș și apoi a studiat regie de film la Cluj. În prezent, lucrează ca scenograf și designer de costume și a proiectat vizualuri pentru mai multe producții de teatru.

Parteneri: