Gina Patrichi 8, sector 1, București
Pe data 11 aprilie 1900 se năștea scriitorul, poetul, publicistul Márai Sándor, unul dintre cei mai importanți scriitori maghiari ai secolului XX.
Cu ocazia aniversării a 125 de ani de la nașterea scriitorului, Institutul Liszt din București îl omagiază pe Márai Sándor cu o seară literară în care invitații Demény Péter (scriitor, traducător) și Anca-Maria Pănoiu (traducător) poartă o discuție despre autor, despre cele patru volume ale sale traduse în limba română și apărute la Editura Curtea Veche: Lumânările ard până la capăt (traducător: Anamaria Pop), Divorț în cetatea Buda, 2022 (traducător: Marius Tabacu), Eliberare, 2022 (traducător: Kocsis Fracisko) și Portretele unei căsnicii, 2024 (traducător: Demény Péter), precum și despre traduceri literare.
Márai Sándor s-a născut în Kosice (Kassa) la 11 aprilie 1900. Tatăl lui, avocatul Grosschmid Sándor a scris o carte despre soarta minorităților maghiare după Primul Război Mondial. Fratele său mai mic, Radványi Géza a devenit un renumit regizor de film, fiind autorul filmului Valahol Európában (Undeva în Europa).
După terminarea liceului la Kassa (Kosice) și Prešov (Eperjes), Márai a plecat la Budapesta și a lucrat alături de Török Gyula la ziarul Budapesti Napló. În 1919 își publica articole în Vörös Újság și poezii în ziarele din orașul său natal. În octombrie 1919, cu aprobarea tatălui său, după o scurtă ședere la Viena s-a mutat la Berlin, apoi la Frankfurt pentru studii universitare. A făcut parte din redacția ziarului Frankfurter Zeitung. Trimitea cu regularitate articolele, povestirile și traducerile sale în limba maghiară către ziarele din Kassa (Kosice). A fost primul traducător maghiar al lui Franz Kafka și unul dintre primii care au scris despre el.
În 1928 a revenit acasă, locuind foarte aproape de renumitul scriitor, Kosztolányi Dezső. Primul său roman a fost publicat la Viena (A mészáros / Măcelarul, 1924), dar a început să lucreze permanent în acest gen abia de la sfârșitul anilor 1920. Conform mărturisirilor sale, pentru el cea mai mare dificultate a însemnat îmbinarea realității cu ficțiunea.
Abordarea sa a fost puternic influențată de Thomas Mann pe care îl cunoștea bine din Germania, și de lumea onirică a lui Krúdy Gyula.
În 1934 a fost publicat primul volum opera sa de căpătâi, Confesiunile unui cetățean; a ajuns imediat în elita prozei maghiare, iar autobiografia sa a fost apreciată de cei mai distinși critici, fiind plasată în aceeași categorie cu sociografia lui Illyés Gyula, A puszták népe (Oamenii Pustei), și cu romanul lui Kassák Lajos, Egy ember élete (Viața unui om).
Ultimii ani din cel de-al Doilea Război Mondial i-a petrecut în izolare, dedicându-se în mare parte activităților literare. În 1946 și-a scris jurnalul necontenit.
În 1948 a călătorit în Elveția. În 1950 s-a stabilit în Italia, iar în 1952 la New York. În 1956, la vestea revoluției din Ungaria, a plecat la München, dar acolo a aflat de invazia sovietică. Din 1968 a locuit în Salerno (Italia), iar din 1979 în San Diego. Ultimii ani de viață i-a petrecut complet retras.
În 1989 i s-a restabilit postum calitatea de membru al Academiei Maghiare de Științe, iar în 1990 i s-a decernat Premiul Kossuth. (www.lira.hu)
Lumânările ard până la capăt
2021, Editura Curtea Veche Publishing
titlu original: A gyertyák csonkig égnek (1942)
traducere: Anamaria Pop
Cel mai cunoscut și mai iubit roman al lui Márai Sándor este o meditație filozofică strălucită și tulburătoare asupra prieteniei, dragostei, răzbunării și trecerii timpului. După patruzeci de ani, doi bărbați, prieteni inseparabili în tinerețe, se întâlnesc pentru ultima dată. Fiecare dintre ei a supraviețuit așteptând acest moment. Între ei, ca o umbră, se află amintirea unei femei. Reîntâlnirea are loc în același decor ca în urmă cu patruzeci de ani, pe masă ard aceleași lumânări albastre, și cei doi iubesc în continuare aceeași femeie. Lumânările ard până la capăt a apărut în 1942, într-un moment neprielnic pentru literatură, și a fost redescoperit la sfârșitul secolului al XX-lea, fiind considerat imediat o capodoperă (traducerea în limba italiană apărută în 1997 a fost luni în șir bestseller); a fost ecranizat în anul 2006, în regia lui Iglodi István, și tot în 2006 a fost dramatizat și pus în scenă la Duke of York's Theatre din Londra, cu Jeremy Irons în rolul titular.
Un roman care deține puterea suspansului și o forță elegantă a argumentului moral și metafizic. (The New York Times)
Acest mare scriitor european nu numai că disecă în mod strălucit o relație triunghiulară din vechiul Imperiu Austro-Ungar, ci surprinde și pandemoniul legăturilor dintre oameni: jarul mocnind al sentimentelor, al dorinței, al dragostei, al urii și al răzbunării. O carte desăvârșită, o capodoperă. (Der Spiegel)
Divorț în cetatea Buda
2022, Editura Curtea Veche Publishing
titlu original: Válás Budán (1935)
traducere: Marius Tabacu
Într-o noapte de cumpănă, doi bărbați au parte de confruntarea pe care au ocolit-o o viață întreagă. Un judecător de succes, în timp ce citește dosarul unui proces de divorț aparent banal, se trezește prins într-un dublu rol: de martor și de acuzat într-o confesiune care dezvăluie abisul dintre doi bărbați, fiecare sfâșiat între căutarea iubirii și jocul nemilos al întreținerii unor aparențe. Prin arta desăvârșită a monologului amplu, Márai Sándor sondează la nerv conștiința umană, voința, compromisul și crevasele minciunii, atrăgându-și cititorii într-o narațiune pe cât de sfâșietoare, pe atât de sublimă.
Márai a devenit talismanul Ungariei noi, democratice. Extrema lui popularitate se datorează atât operei, cât și vieții pe care a dus-o și care oglindește nenorocirile țării sale de-a lungul secolului al XX-lea: război, exil și revoluție. (The Guardian)
Márai este un adevărat artist, capabil să pătrundă în profunzimile sufletești și să distileze întrebările esențiale, acele întrebări care nu se lasă tranșate cu un singur răspuns. (El Cultural)
Eliberare
2022, Editura Curtea Veche Publishing
titlu original: Szabadulás (1945)
traducere: Kocsis Francisko
Iarna lui 1945, Budapesta ocupată de nemți și înconjurată de ruși. Între cele două armate izbucnește o încleștare violentă, iar supraviețuitorii se ascund în măruntaiele orașului, așteptând deznodământul unei lupte imprevizibile. Printre zecile de refugiați din subsolul unei clădiri cu locuințe se află și o tânără, fiica unui savant renumit, opozant al nazismului. Zi după zi, în atmosfera apăsătoare a beciului imund, solidaritatea și curtoazia de la început lasă loc neîncrederii și agresivității: caracterele se vădesc, măștile cad. În vreme ce situația de afară escaladează, în ascunzătoare devine tot mai neclar cine e mai de temut: ultimii torționari naziști sau „eliberatorii” ruși care îi încolțesc? Iar în cele din urmă, când ușile se vor deschide, va veni oare cu adevărat libertatea? Cu Eliberare, Márai Sándor oferă o lecție magistrală de literatură: sub penița lui, materialul brut al reportajului se preschimbă într-o poveste de coșmar, puternică, marcată de un profund scepticism și bulversantă până la ultima frază.
Valoarea literară a lui Márai e comparabilă cu cea a lui Gabriel Garcia Marquez. (The Washington Post)
Atipic și surprinzător în ansamblul operei lui Márai, romanul Eliberare îi confirmă anvergura talentului și demonstrează încă odată cât de nedrept a fost destinul scriitorului, de la exilul din 1948 și până la sinuciderea din 1989. (Livres Hebdo)
Sándor Márai este unul dintre ultimii giganți ai Mitteleuropei. (Les Inrockuptibles)
Un roman tulburător, care ne strigă adevărul drept în față. (Page des Libraires)
Portretele unei căsnicii
2024, Editura Curtea Veche Publishing
titlu original: Az igazi (1941) și Judit …és az utóhang (1980, München)
traducere de Demény Péter
Poveștile de viață ale unui bărbat și ale celor două femei pe care le-a iubit, spuse la persoana I și întretăiate pe fundalul unei lumi la asfințit, măcinată de aspirații zadarnice și lupte de clasă. Trei actori ai aceleiași drame și, la sfârșit, un raisonneur neașteptat își spun poveștile-confesiuni ca pe niște roluri prinse într-un joc de oglinzi. Márai Sándor pătrunde până în crevasele fine ale sufletului omenesc și surprinde atât antagonismele de clasă ale unei lumi la asfințit, cât și agonia adevărului crunt, aflat în răstimpul dintre două clipiri.
Cu fiecare voce din roman, Márai creează suspans și dezvăluie noi straturi și întorsături ale poveștii. Elegant ritmată și impregnată cu nostalgie și regret, cartea evocă și cercetează atât natura dorinței, cât și declinul unui mare imperiu. (Publishers Weekly)
Una dintre cele mai originale piese de arhitectură romanescă ale lui Márai. (The National)
Portretul cubist al unei iubiri chinuitoare, pe fundalul unei societăți muribunde. (Publishers Weekly)
