Corzi literare 3.1

Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București și Institutul Cultural Român sărbătorește pentru a treia oară Ziua Culturii Naționale din România și Ziua Culturii Maghiare printr-un eveniment comun. Anul acesta acest mini-festival de trei zile are loc în luna februarie, iar primul eveniment se va desfășura pe 6 februarie la Institutul Liszt din București.

Cultura ne definește identitatea, aspirațiile și modul în care ne raportăm unii la ceilalți și la lumea înconjurătoare, de aceea literatura contemporană și traducerea literară un rol deosebit. Începem seria de evenimente dedicate traducerilor cu prezentarea a două volume de traducere literară publicate de Editura Lector din Târgu Mureș și Editura Bookart din Miercurea Ciuc: volumul lui Octavian Soviany Călcâiul lui Magellan, tradus în limba maghiară cu titlul Magellán sarka de Király Zoltán și volumul lui Ovidiu Genaru Cartea lui Mircea. Canal, tradus în limba maghiară cu titlul Mircea könyve. Duna-csatorna de Demény Péter.

Cu autorul Octavian Soviany și traducătorul Király Zoltán va dialoga Gálfalvi Ágnes, directoarea Editurii Lector, iar criticul literar Răzvan Voncu, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din România va dialoga cu traducătorul Demény Péter despre volumul lui Ovidiu Genaru.

Octavian Soviany: Magellán sarka (Editura Lector, Târgu Mureș, 2024)
Titlu original: Călcâiul lui Magellan
Tradus de Király Zoltán

Octavian Soviany poet, prozator și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj și a făcut parte din redacția revistelor Echinox, Contemporanul – Ideea europeană, și a publicat în reviste ca România literară, Luceafărul, Viața românească, Ziua literară, Cuvântul, Paradigma, Amfiteatru, Apostrof, Familia, Tomis, Seine et Danube (Paris), Contrafort (Chișinău), Tribuna. În prezent este profesor titular de limba și literatura română și literatură universală la Facultatea de Litere de la Universitatea București. A debutat ca poet în 1983 cu volumul de poezii Ucenicia bătrânului alchimist (Editura Dacia), iar de atunci i-au apărut peste 20 de volume de poezii, proză, eseistică sau critică literară și de teatru. În 1994 a primit premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul de poezie Cântecele desăvârșirii interioare, în 2001 premiul Asociației Scriitorilor din București, premiul revistei Tomis și premiul revistei Poesis pentru volumul de critică Textualism, postmodernism, apocaliptic. În 2004 a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler acordat de Președintele României. În 2012 a primit premiul pentru proza la Gala Premiilor Radio Romania Cultural pentru romanul Viața lui Kostas Venetis, iar în 2013 premiul Revistei Observatorul Cultural pentru poezie pentru volumul Pulberea, praful și revoluția, iar în 2014 premiul Cartea de Poezie a anului 2014.

Aparente reportaje de călătorie, bogat împănate cu referințe livrești, poemele lui Octavian Soviany sunt, totodată, incursiuni prin arhivele prăfuite ale istoriei, promenade nostalgice prin trecutul artei și al literaturii. Autorul construiește harta, puternic personalizată, a unei Europe bântuite de aspirația secretă a propriei sale nimiciri, pune pe hârtie frisoane thanatice, și e obsedat de forțele distructive ale istoriei. Câteva poeme de dragoste aduc puțină lumină, ici-colo, în acest univers, configurat în culori sumbre, cu un accentuat sentiment al zădărniciei. Astfel încât, și in Călcâiul lui Magellan, Octavian Soviany se dovedește, înainte de toate, un poet al prafului și al pulberii.

„Ca la toți marii melancolici, realul e și pentru Soviany într-o masivă hemoragie de substanță; iar textele lui sunt încercări disperate de oprire sau măcar de compensare a ei. Și tot din excesul atrabilar îi vine lui Soviany și reflexul thanatofor – adică asocierea imediată a oricărei gesticulații cu semantisme funebre. Spus simplu, la orice s-ar gândi, Soviany se gândește de fapt la Moarte.” (Radu Vancu)

Traducătorul volumului Király Zoltán, este poet și scriitor din Cluj. I-au apărut până acum patru volume de poezii și a fost beneficiarul mai multor burse de creație. În 2005 a primit Premiul Páskándi Géza și în 2010 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de poezii Férfifiók. În 2021, la prima ediție a festivalului Corzi literare a fost prezent ca traducătorul volumului Elenei Vlădăreanu, europa. zece cântece funerare, (Editura Cartea Românească, București, 2005)

Ovidiu Genaru: Mircea könyve. Duna-csatorna (Bookart Kiadó, Csíkszereda, 2024)
Titlu original: Cartea lui Mircea. Canal
Tradus de Demény Péter 

Ovidiu Genaru a fost student la Institutul de cultură fizică din Bucureşti, practicând gimnastica de performanţă, fiind component al lotului național de tineret, și în această perioadă, timp de un an, a fost şi acrobat la Circul de Stat. După absolvire se întoarce la Bacău ca profesor la Şcoala Sportivă, și începe să scrie şi este „adoptat” printre scriitorii locului: Radu Cârneci, George Bălăiţă, Sergiu Adam, Mihai Sabin şi alţii; aceştia vor deveni fondatorii revistei Ateneu în 1966, an în care, abandonând profesoratul şi cariera sportivă, întră în redacţie. Debutează în revista Luceafărul la rubrica „Un nume nou” în 1962; apoi editorial, cu volumul Un şir de zile, în colecţia ,,Luceafărul” a Editurii Pentru Literatură, în 1966. Rămâne la revista Ateneu până în 1974 când, nefiind membru de partid, este epurat din redacţie și se reîntoarce în învăţământ, ca asistent la Facultatea de educaţie fizică a Institutului pedagogic din localitate. După 1989 a lucrat la Inspectoratul pentru cultură al județului Bacău, apoi devine deputat în Parlamentul României, în legislatura 1992–1996, parcurgând o experienţă păguboasă ca scriitor. La 70 de ani, în 2004, se retrage din viaţa publică și în acelaşi an primeşte distincţia Ordinul „Meritul cultural” în grad de comandor.

I-au apărut peste 30 de volume de poezii, proză și eseuri. Poeziile sale sunt incluse în numeroase antologii de poezie românească apărute în străinătate. A mai scris publicistică, însemnări de călătorie, eseu, teatru şi poezii neincluse în volume; pictează icoane pe sticlă (expoziţie colectivă la Paris/Montreuil şi New York – Fundaţia Intercities Performing Arts Inc.), concepe bijuterii (este membru al Fondului Plastic); e pasionat de cultura antică şi medievală, de renaştere şi sociologie, de politologie, găteşte excelent, şofează de 50 de ani, cochetează cu pictura de şevalet, înoată bine, repară orice mecanisme şi-i plac călătoriile. A primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (Patimile după Bacovia, 1972), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (Elogii, Goana după fericire, 1974), Premiul George Bacovia al revistei „Ateneu” (Bacău, 1986), Marele Premiu pentru Poezie al festivalului Internaţional de Poezie „Grigore Vieru” (Chişinău, 2015), Diploma de excelenţă a Festivalului Internaţional de cultură şi arte „George Apostu” (Bacău, 2016), Premiul OPERA OMNIA al Filialei USR – Bacău, 2019). În 2004 a fost distins cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Comandor.

Traducătorul volumului, Demény Péter (1972, Cluj) este poet, scriitor, redactor, traducător. În 1995 a absolvit studii filologice la Universitatea Babeș–Bolyai din Cluj specializarea maghiară și română. Între 1995–1999 a fost redactor la Editura Kriterion din Cluj, iar între 1999–2002 a colaborat cu cotidianul clujean Krónika. Între 2002–2003 a fost redactor-șef al săptămânalului Erdélyi Riport. Între 2003-2008 a lucrat ca redactor la Editura Polis din Cluj, tot din anul 2008 a redactat rubrica de eseuri, intitulată Sétatér a revistei de literatură Látó din Târgu Mureș. Din 2023 este redactorul-șef al revistei de cultură și literatură Matca Literară. Între 2001–2022 a fost profesor colaborator la Facultatea de Literatură și Limbă Maghiară din cadrul Universității Babeș–Bolyai din Cluj, iar din 2024 predă la Catedra de Hungarologie, la Universitatea din București. A publicat peste 30 de volume de proză și poezii, lucrările sau au fost traduse în limbile română și engleză. Publică și în limba română, până acum i-au apărut trei volume scrise în limba română. Ca traducător a publicat opt volume, traduse din limba română în limba maghiară.